Reabilitarile orale complexe… durerea de cap cea mai mare a oricarui medic dentist. Din nefericire foarte multi pacienti din tara noastra necesita aceasta interventie complexa care combina aproape toate subspecializarile stomatologiei.

Insa nimic nu e mai placut in aceasta meserie decat sa vezi pacientii reabilitati intr-o stare stabila an de an. Oricat de greu ar parea, rezultatele bune vin cu planificarea foarte atenta a cazurilor. Si daca pacientii isi doresc doar dinti frumosi, noi ca practicieni trebuie sa ne dorim o articulatie sanatoasa in primul rand si o ocluzie (muscatura) stabila, toate doar ca sa avem niste dinti sanatosi si frumosi cat mai multa vreme. Ma leg des de aceasta ocluzie in ultima vreme si subliniez ca estetica este alaturi de un tehnician foarte bun ceva la ordinea zilei, insa ocluzia, studiul muscaturii, verificarea viitoarei situatii fiind de fapt cheia si piatra de temelie a oricarui caz de reabilitare, fie ca e vorba de dintii frontali sau de o reabilitare a unei arcade sau a ambelor arcade. Fara o ocluzie corecta data de stabilitatea articulatiei temporo-mandibulare, orice modificare facuta dintilor cu scop estetic prin alterarea formei (deci lungime, latime, volum etc… fie ca e vorba de incisivi fie ca e vorba de dinti din zonele laterale), va dauna intr-un timp relativ scurt fiabilitatii lucrarii, dar mai ales va determina dureri in zona articulatiei si/ sau a musculaturii masticatorii.

Nu doresc sa fiu inteles gresit, nu orice pacient care pierde un dinte frontal sau are nevoie de o intinerire a zambetului are nevoie de o reabilitare totala. Faptul ca ocluzia nu e perfecta ca la carte nu inseamna ca nu este si functionala, dar atunci cand schimbi datele problemei e clar ca trebuie macar sa verifici inainte de a incepe partea ireversibila a tratamentului cum va fi in final.

Mai jos in poze vedeti o reabilitare orala complexa finalizata anul trecut, dupa aproape 6 luni de tatonari si verificari ale ocluziei. Unde s-a putut am pastrat vitalitatea dintilor, preparatiile pentru ceramica fiind minime, fie ca a fost vorba despre fatete sau coroane. Cred ca este unul din cazurile mele cele mai grele din 2017, dificultatea cazului nefiind estetica, care de fiecare data fiind asigurata de un tehnican foarte bine pregatit nu-mi da emotii, ci ocluzia, adica muscatura, motivul tatonarii fiind dat de pregatirea pe coroane provizorii a noii ocluzii.

Nu as fi putut finaliza atat de bine cazul fara sa nu fi avut de partea mea dorinta si intelegerea pacientului, care a realizat importanta respectarii acestor etape si mi-a acordat timpul necesar acestora.